Revista presei

vezi toate articolele

Poveste fara happy-end

Unul din subiectele aprig debatute in acest moment il reprezinta capacitatea de absorbtie a fondurilor europene de catre tara noastra. Cine nu auzise despre aceste fonduri a avut ocazia sa se "cultive" in campania electoral din luna iunie. Ce candidat la functia de primar sau presedinte al consiliului judetean nu a adus in discutie sumele fabuloase ce se pot obtine? Ce candidat nu a promis ca va aduce in comunitatea pe care doreste sa o reprezinte sume cat mai mari? Acest aspect cumulate cu binecunoscutul spot publicitar "ideea e buna, sa vedem proiectul" contribuie la o imagine oarecum diferita a ceea ce se intampla de fapt.
La sfarsitul lunii februarie s-a lansat Programul National pentru Dezvoltare Rurala si la numai doua saptamani a fost lansata si una din masurile mult asteptate de catre reprezentantii comunitatilor locale din mediul rural din intreaga tara, Masura 322- Renovarea si dezvoltarea satelor, imbunatatirea serviciilor de baza pentru economia si populatia rurala si punerea in valoare a mostenirii rurale.
Odata ghidul finalizat pentru aceasta masura, orice potential beneficiar si-a putut face o parerea asupra conditiilor si in acelasi timp o estimare a resurselor ce vor trebui alocate pentru depunerea cu succes al unui proiect ce va contribui la dezvoltarea comunitatii sale. Pana aici se incadreaza in imaginea creata: ideea exista, proiectul este in lucru. Dificultatea apare in momentul in care anumite aspecte precizate in ghidul solicitantului nu ii sunt clare. Autoritatea care ii poate aduce putina liniste in aceasta privinta este unuitatea de implementare a masurii in cauza. In aceste conditii se intocmeste o lista de intrebari si se inainteaza catre aceasta. Dupa o perioada de asteptare sosesc si raspunsurile mult asteptate si se difinitiveaza proiectul in conformitate cu ghidul solicitantului si cu raspunsurile primate pe aspectele incetosate. Conform procedurilor stabilite, solicitantul porneste plin de incredere si cu proiectul in brate la unul din oficiile judetene care ii vor da verdictul asupra eligibilitatii administrative. In acest loc, solicitantul va constata ca imagine ape care si-a format-o initial asupra procesului de elaborare a unui proiect de success nu coincide intocmai cu ceea ce afla de la evaluator. La o prima rasfoire a proiectului i se spune ca proiectul nu este conform. Informatiile pe care evaluatorii sustin ca ar fii trebuit sa le cuprinda proiectul ii sunt complet necunoscute solicitantului. De asemenea acestia sustin ca tot ce au de obiectat asupra proiectului sunt informatii cuprinse in ghid care nu au fost respectate. Printre acestea s-au numarat aspecte precum: rubrica ce contine denumirea solicitantului nu a fost corect completata. Denumirea corecta din punctul de vedere al evaluatorilor nu coincide nici cu cerintele ghidului si mai mult decat atat nici cu denumirea indicata de catre autoritatea de implementare. Evaluand in continuare proiectul evaluatorii atrag atentia asupra modului gresit in care au fost numerotate paginile proiectului, de asemenea cu precizarea ca in ghid exista aceasta informatie. Nimic mai adevarat: ghidul ofera un model de opis cu specificatia ca acesta va avea pagina 0 atat si nimic mai mult legat de numerotare. Pe langa informatii privind beneficiarul care va trebui sa apara in cererea de finantare, numerotarea paginilor a fost un alt aspect incetosat. Conform raspunsului telefonic din partea autoritatii de implementare proiectul trebuia numerotat fata-verso in coltul din dreapta jos a paginii. Din punctul de vedere al evaluatorilor nu aceasta era solutia corecta: proiectul trebuia numerotat fata -verso numai in conditiile in care exista informatie si pe verso, iar numerotarea paginilor se face in coltul din dreapta sus. Trecand cu greu si peste acest aspect in care solicitantul nu mai intelege cine a gresit si pe cine trebuie sa creada, ii lasa pe evaluatori sa isi continue lista de observatii. Dupa un moment de respire, in care totul a mers bine, evaluatorii isi opresc privirile asupra unui alt document care din punctul lor de vedere nu este conform. Coincidenta a facut sa fie vorba tot despre un aspect pentru care solicitantul a cerut clarificari din partea autoritatii de implementare. Problema de data aceasta a reprezentat-o documentul emis de Trezorerie. Conform ghidului trebuia deschis un cont separat pentru proiect. Solicitantul a intrebat daca pe langa acest cont, va trebui sa existe si un cont in euro. Raspunsul primit din partea autoritatii de implementare specifica faptul ca nici macar nu trebuie deschis cont nou pentru acest proiect. Solicitantul a trecut totusi peste aceasta informatie si a deschis cont. Obiectia evaluatorilor a fost aceea ca documentul nu era insotit de lista specimenelor de semnaturi, document care nu este prevazut de ghid.
Contradictiile aparute pe parcursul evaluarii au culminat cu lipsa unor documente care nu sunt specificate in ghidul solicitantului dar care au aparut cu o zi inaintea inchiderii sesiunii de depunere printr-o circulara.
Concluzia evaluatorilor a fost simpla: proiectul este neconform.
Pentru a-si justifica decizia luata acestia il informeaza pe solicitant de existenta unei proceduri pe care sunt obligati sa o respecte, dar pe care o pot pune la dispozitia lui pentru a putea veni altadata cu un proiect pregatit dupa criteriile lor.
Concluzia solicitantului: un efort financiar si uman irosit. Cine este de vina in toata aceasta poveste si pe cine va trebui sa creada de acum incolo il intereseaza prea putin.