12 mai 2011

Pensiile speciale ale militarilor au fost supuse recalculării, revizuirii și integrării în sistemul unic de pensii. Ca măsuri de austeritate, acestea ar fi trebuit să determine o reducere a cheltuielilor bugetare. Dar Ministrul Apărării a declarat anul trecut că nicio pensie militară mai mică de 3000 de lei nu se va reduce. Mai mult, o bună parte din pensiile mai mici de 3000 de lei și chiar unele pensii mai mari decât aceasta sumă obsedantă au crescut, ca urmare a măsurilor de "austeritate". În fapt, din 160 mii de pensii militare, doar 30% au scăzut (unele dintre ele cu procente care depășesc două treimi din pensia inițială, ceea ce, practic, afectează însăși substanța dreptului la pensie). Dacă marea majoritate a acestor pensii nu a scăzut, unele dintre ele, dimpotrivă, fiind chiar majorate, oare despre ce austeritate vorbim? De fapt, după unele calcule din „sistem", costul suplimentar al acestor masuri de „austeritate" este în jur de 13% din totalul fondului de pensii speciale plătite până în 31 decembrie 2010 (estimat la 1,5 mld euro). Așadar, austeritatea aceasta se traduce într-un cost suplimentar de 200 mil euro.
Dar nu această fațetă a austerității este cea care ne-ar putea da frisoane. În definitiv, un ofițer de intendență, ca și Pristanda, ar putea să justifice că 5 minus 3 izmene militare fac opt, și nu doi, că 6 steaguri de luptă minus 3 fac nouă etc. Și nici nu ar asuda spunând asta cu convingere la televizor („așa să ne ajute Dumnezeu"). O temperatură siberiană emană dinspre cealaltă fațetă a măsurilor de austeritate: incluzând pensiile speciale militare în sistemul unitar de pensii, militarilor actualmente activi li s-a impus o sarcină fiscală pe care nu o aveau până acum, respectiv, o contribuție totală de 47% la asigurările sociale (42% de la angajator, adică Ministerul Apărării, Ministerul de Interne, SRI etc.; 5% de la angajat, suma care provine dintr-o majorare de salariu „acordată" militarilor activi). Se presupune că militarii activi, în plată în acest moment, sunt cam 200 de mii. La un salariu anual mediu de 50 mii lei rezultă un fond total de salarii de 10 mld lei (cam un 2,5 mld euro). Un cost suplimentar de 47% aplicat acestui fond de salarii înseamnă aproape 5 mld lei (cam 1,2 mld euro). De data aceasta nu mai pot fi acuzați de sclipitoare inteligență intendenții de la Minister, ci foștii miniștrii de la Muncă și Protecție Socială. Și acum, vă rog să faceți un calcul : 200 mil + 1,2 mld = 1,4 mld euro anual. Acesta este costul suplimentar anual al măsurilor de austeritate. Nu știu câte rectificari bugetare va mai face Guvernul până la finele lui 2011, pentru că e clar că recenta rectificare nu este suficientă pentru acoperirea acestui cost. Și, atenție, este vorba de costul suplimentar financiar al eroicelor măsuri de austeritate, nu și de costul social și judiciar al acestora. Mulți pensionari militari au ieșit și vor ieși în stradă pentru a protesta. Zeci de mii dintre ei au dat în judecată, într-unul sau mai multe procese, statul, Casele de Pensii, miniștrii actuali și trecuți, conducătorii organismelor implicate, președintele țării etc., blocând, practic, accesul la justiție, prin numărul enorm de dosare înregistrate la Tribunale. Aceste costuri ne-financiare sunt incomensurabile și re-acțiunile cauzate de măsurile de austeritate au consecințe pur și simplu imprevizibile. Dincolo de postura de deputat, sunt un cetățean care, din postura de plătitor de taxe, ar putea accepta măsuri de austeritate care să poată corecta mecanismele greșite care au permis instalarea atât de severei crize economice în România. În schimb, stau și mă minunez cât de multă cantitate de gândire eficientă și inteligentă se concentrează sub autoritatea guvernului nostru, care împarte românii în cei deștepți și alții!