3 mar 2009

SITUAŢIA ROMÂNILOR DIN ITALIA

Românii din Italia - o lume complexă. Fără doar şi poate, o lume numeroasă şi prea puţin conştientă de puterea pe care ar reprezenta-o. E cert ca în Italia există această problema a politicului, prin intermediul căruia poţi, de fapt, să influenţezi decizia, iar din punctul acesta de vedere, românii sunt inexistenţi, deşi sunt peste 1 milion de oameni cu acte în regulă, care muncesc şi plătesc taxe.
Există peste 150 mii de familii mixte în Italia şi unele sunt chiar foarte bune cunoscătoare ale problematicii cu care se confruntă românii. Am fost impresionat să văd că avocaţi din familii mixte îşi dedică foarte mult timp rezolvării problemelor cu care se confruntă românii, mai ales legate de muncă şi rezidenţă.
Situaţia explozivă generată în Italia de crima oribilă comisă la Roma de etnici rromi sau violurile comise cu o brutalitate ieşită din comun reprezintă consecinţa firească a nivelului insuportabil de infracţionalitate din oraşele italiene, unde infractorii români deţin primatul absolut la aproape toate categoriile de delicte comise cu violenţă.
Pentru cetăţenii români oneşti, care muncesc din greu ca să asigure un viitor familiilor rămase în ţară, situându-se printre cei care contribuie anual la miliardele de euro ce ajung în România din străinătate, susţinând economia de consum, violenţele conaţionalilor lor, de etnie rromă a generează o catastrofă de imagine cu consecinţe pe termen lung. În imaginarul colectiv al italienilor, românii, fără a distinge între infractori - cei mai numeroşi, ne place sau nu, fiind rromi - şi cetăţenii perfect integraţi, care trudesc din greu şi îşi asumă o existenţă monotonă plină de sacrificii, au ajuns să fie socotiţi infractori înnăscuţi, dispreţuiţi şi evitaţi, delincvenţi care umplu paginile cotidienelor cu faptele lor reprobabile.
 Tragediile din capitala Italiei depăşesc dimensiunile unei drame familiare, un popor întreg simţindu-se agresat şi umilit de ceea ce, în percepţia omului comun, a devenit un pericol pentru siguranţa publică: infracţionalitatea românească (la criminalità romena).
Era de aşteptat ca acesta să fie deznodământul unei stări de tensiune alimentată de zecile de autocare şi microbuze care debarcă zilnic în Italia nu doar persoane aflate în căutarea unui loc de muncă retribuit decent, ci şi numeroşi indivizi puşi pe căpătuială, deveniţi în scurtă vreme autorii unor furturi, tâlhării, crime, escrocherii pe care mass-media italiană le prezintă cu lux de amănunte, spre oroarea cetăţenilor care resimt situaţia din ţară ca pe o stare de asediu latentă. 
Determinaţi să părăsească ţara, datorită salariilor africane în vreme ce preţurile bunurilor de consum şi ale serviciilor le depăşesc pe alocuri chiar şi pe cele occidentale, aduşi la disperare de imposibilitatea de a supravieţui dintr-un salariu mizer de 150-200 de euro/luna, românii care ajung în Italia sunt în cea mai mare parte truditori oneşti, oameni care nu se dau în lături de la munci dintre cele mai grele pentru a-şi câştiga existenţa, obţinând, chiar şi în condiţii dificile, într-o săptămână de lucru cel puţin cât retribuţia lunară din România.
Evident că nu aceşti muncitori oneşti reprezintă acel pericol românesc invocat la ordinea zilei în Italia ca problemă prioritară de siguranţă naţională, ci miile de infractori, prostituate, proxeneţi care, cu complicitatea unora dintre poliţiştii de frontieră din România, ajung nestingheriţi pe teritoriul italian transportaţi, mai ales de către amintitele autocare şi microbuze ce tranzitează cu rapiditate vămile noastre datorită tainului pe care îl primesc cei care trebuie să vegheze la noile graniţe ale UE, însă veghează de fapt la umplerea propriilor buzunare.
Astfel se explică de ce, cum şi pe unde ajung în oraşele italiene, venind din România membră UE, hoardele de cerşetori, hoţi de buzunare, prostituate, tâlhari. Posturile italiene de televiziune centrale şi locale transmit până la banalizare, ştiri şi reportaje despre prostituatele românce, despre tâlharii care devalizează bancomatele şi golesc de marfă magazinele, însă în ultimele zile, după îngrozitoarele violeneţe de la Roma, mass-media peninsulară încearcă să identifice rădăcinile răului, să caute la origine cauzele care au provocat emigrarea în Italia a acestui val nestăvilit de disperaţi care îşi abandonează ţara cu atâta facilitate.
Astfel, telespectatorii italieni au putut urmări la ore de vârf imagini şocante din România profundă: sate dezolante, drumuri desfundate, nenumărate atelaje cu cabaline costelive, figuri abrutizate de alcool şi foarte mulţi rromi surprinşi în diferite ipostaze, dar şi, într-un final apoteotic, instantanee de la dizgraţioasele "reuniuni" cu manele ale comunităţii româneşti de la Roma.
Îndeosebi televiziunile locale (Telenuovo, Telenordest, Rete Veneta, Antenna 3, etc.) s-au dezlănţuit, pe bună dreptate, prezentând situaţia dezastruoasă a unor cartiere periferice în care românii sunt indicaţi de către rezidenţi ca principală cauză a deteriorării dramatice a siguranţei publice, iar imaginile din Padova şi Vicenţa sunt un exemplu elocvent în acest sens. Şocaţi, probabil, de rapiditatea evoluţiei evenimentelor şi de valul de indignare care i-a obligat pe guvernanţii italieni să adopte măsuri energice şi să promoveze un decret care să înlesnească expulzarea cetăţenilor români, politicienii noştri au reacţionat previzibil. Ambasada României la Roma, a procedat cum a ştiut mai bine şi, după o îndelungă tăcere (de aur), a răspuns printr-un comunicat oficial şi un interviu lămuritor al însărcinatului cu afaceri ad interim, care, într-o italiană chinuită, uşor timorat, a afirmat cu o siguranţă dezarmantă că situaţia este sub control, de vreme ce în Italia au fost detaşaţi de ceva vreme 7 (!) poliţişti români care colaborează cu forţele de ordine italiene pentru stăvilirea fenomenului infracţional românesc.
 Răbufnirea xenofobă a unei părţi a opiniei publice italiene îi afectează, neîndoielnic, în primul rând pe românii oneşti şi truditori, constituind totodată un avertisment pentru clasa politică din România.
Consider că imaginea comunităţii româneşti din Italia a fost prea mult şi pe nedrept deformată de o campanie mediatică negativă. Pare a se ignora faptul că majoritatea covârşitoare a românilor aflaţi în Italia sunt oneşti, muncitori, respectă legea şi contribuie la prosperitatea economiei Italiei. Discriminarea unor cetăţeni europeni cinstiţi, prin vehicularea unor clişee simpliste şi false, este de neacceptat.
Ţara noastră nu îşi poate permite, ca membru UE, să ignore faptul că, pe lângă furnizarea de mână de lucru calificată, a devenit principala exportatoare de infracţionalitate în spaţiul comunitar, iar soluţia acestei probleme se află exclusiv la Bucureşti, în responsabilitatea guvernanţilor ce au ca datorii prioritare eradicarea corupţiei din instituţiile publice şi îmbunătăţirea nivelului de trai.