Initiative legislative

vezi toate initiativele

DECLARAŢIE POLITICĂ PRIVIND SISTEMUL SANITAR DIN ROMÂNIA

DECLARAŢIE POLITICĂ PRIVIND  SISTEMUL
SANITAR DIN ROMÂNIA

Deputat PSD, Colegiul nr. 2 Curtea de Argeş, judeţul ARGEŞ
DRĂGHICI Mircea Gheorghe

Cine este mulţumit de sistemul sanitar din România?

Nimeni! Nici medicii, care acuză salariile mult prea mici şi pleacă în străinătate, şi nici pacienţii, care spun că pot să moară la coadă la urgenţe şi tot nu-i bagă nimeni în seamă dacă nu burduşesc buzunarele medicilor cu bani! Nici concluzia Colegiului Medicilor nu este departe de această realitate: gradul mare de nemulţumire atât a medicilor, cât şi a pacienţilor, legat de sistemul sanitar din România, este mare. Medicii nu sunt deloc multumiţi, în proporţie de 50%, de starea fizică şi igienică a clădirilor din serviciile publice de sănătate, respectiv spitale, clinici sau sanatorii şi de numărul de personal angajat faţă de cel necesar.
Pe de altă parte, pacienţii susţin că sistemul sanitar din mediul rural este subdezvoltat (84,06%), ca medicii emigrează pentru că peste hotare nivelul de trai este mai ridicat (74,75%) şi că pentru operaţii şi alte tratamente dificile românii trebuie să meargă în străinătate (69,21%).
De asemenea, pacienţii cred, în proporţii cuprinse între 59 si 72%, că acelaşi medic, din sistemul de stat, este mai atent cu pacientul la cabinetul particular, că pacientul de rând este tratat necorespunzator de către personalul medical din ţară şi că este necesară punerea la punct a unui sistem privatizat de asigurări de sănătate, după modelul pensiilor private.
S-a redus drastic baza de recrutare a viitorilor medici, din pricina modului defectuos în care se predau în liceu materiile ştiinţifice, precum fizica şi chimia, dar şi ştiinţele naturii. Înainte la medicină era o concurenţă incredibilă: zeci de candidaţi pe un loc. Sigur, nimeni nu vedea în marea aceea de candidaţi buni samariteni, mânaţi de grija aproapelui. Erau şi atunci în căutarea unui statut social şi a câştigului material. Dar în sistem erau mari şanse să intre oameni de bună calitate, care erau apoi modelaţi de profesorii lor, pentru că aceştia aveau pe cine modela.
Acum nu mai există concurenţă, pentru că medicina nu mai este un domeniu care să ofere statut social şi bunăstare materială. Şi prea puţini tineri mai sunt dispuşi să muncească dur, ani de zile, pentru a intra apoi într-un sistem care nu oferă cine ştie ce satisfacţii. Iar la aceste probleme se adaugă ruptura de generaţii în rândul corpului medical, care nu mai oferă tinerilor şansa de a creşte profesional lângă personalităţi puternice. Şi această ruptură nu este suplinită printr-un sistem de formare profesională pe toată durata vieţii profesionale a medicilor.
Mai avem încă o problemă: tot mai multe specialităţi medicale suferă din lipsă de personal, pentru că nu sunt „bănoase". Sună cinic, dar este o realitate: anumite specialităţi nu „produc" suficiente plăţi suplimentare, şi ca urmare nu sunt căutate de viitorii medici.
Pe de altă parte în sistem există şi o mare nepăsare din partea unor oameni din sânul său. Nu este singurul domeniu al vieţii sociale în care se instalează nepăsarea în faţa suferinţelor semenilor noştri, dar aici nepăsarea produce tragedii. Şi sursa acestei insensibilităţi sociale trebuie căutată în degradarea gravă a sistemului de valori morale. Individualismul dus la extrem naşte monştri morali.
Nu vreau să generalizez, pentru că am cunoscut oameni minunaţi în sistemul de sănătate, oameni care se bat pentru viaţa oricărui pacient, indiferent de statutul lui social. Dar ei trebuie să devină majoritatea în sistem, şi să devină modele. Din păcate, acum „modele", mult mediatizate, sunt cei care greşesc sau sunt indiferenţi.
Cei care au greşit trebuie să plătească, în funcţie de culpa fiecăruia. Dar a insista doar pe pedepsirea vinovaţilor, fără să înţelegem cu adevărat de ce greşesc acei oameni, ce anume trebuie să schimbăm în sistem, pentru a nu mai pierde oameni din indiferenţa sau din vina medicilor şi a cadrelor medicale. Medicii, la rândul lor, trebuie să lupte pentru a schimba percepţia publică în ceea ce-i priveşte, şi pot începe această schimbare prin eliminarea din rândul lor a celor care nu au ce căuta în sistem. Solidaritatea de corp e una, şi e extrem de importantă, acoperirea incompetenţei profesionale sau a nesimţirii e cu totul altceva.
Împreună, medici şi oameni politici, se află în faţa unei crize care cere o analiză profundă de sistem, şi impune rapid schimbări de fond, începând cu legislaţia şi terminând cu sistemul de educaţie din domeniu.